Știm cu toții că dorul românesc e special și nu poate fi tradus..
O problemă ar fi strict înțelegerea acestui termen.
Cazul 1:
“Mi-e dor de tine” = “mi-e dor de potențialul tău”, că te apucă dorul de beneficiile relației, de ce primeai de la respectiva entitate de care ți-e dor..
Cazul 2:
“Mi-e dor de vremurile…” = “mi-e dor ce ce făceam împreună”, că te apucă dorul de relația și dinamicile ei, de sentimentele pe care le aveai în respectivele momente cu entitatea/entitățile respective. Se aplică și propriei persoane, când tu cu tine te înțelegeai și trebile “mergeau” (mi-e dor să fiu copil)
Cazul 3:
“Mi-e dor de tine” = “mi-e dor să te iubesc”.. cel mai sincer, pios și rar caz, când ți-e dor de dat și arătat iubire și înțelegere. Nu știu de ce (știu dar nu vreau să spun).. e mai des întâlnit în relațiile cu animalele (ți-e dor să mângâi pisica, să te joci cu cățelul).. cumva e mai ușor, că animalele iubesc necondiționat de cele mai multe ori.
Or mai fi cazuri, mi se pare obligatoriu să se înțeleagă termenii ăștia din fragedă pruncie pentru evitarea problemelor tâmpite pe care viața le poate oferi ca lecții pe viitor..
