Cuvânt mișto, că nu te poți vindeca de boli sentimentale fără iertare.. însă fără semne de responsabilitate asupra termenilor și condițiilor iertării înseamnă capcană pentru suflet.
“Ți-am greșit, îmi pare rău, sunt responsabil (pentru ceea ce știu) și îți cer iertare.”
Ar fi minunat de simplu, că aici s-o ajuns în societate, că zici un “scuze” sau te comporți ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și mergi mai departe, doar ai ca suport societatea care îi sare în cap păgubitului că nu iartă.. efectele tâmpite ale victimizării transmise din generație în generație devenite norme sociale..
OK.. n-ai tupeu să recunoști nici în fața oglinzii cum că ai fi avut vre-o vină în alterarea fericirii și bunăstării celui de lângă tine, dar simți că ceva nu e în regulă și că ești o lipitoare și că depinzi de atenția celui pe care l-ai rănit?
.. poți încerca cu ceva schimbări. Ideal ar fi să te ajute să prinzi curaj să fii mai bun, să înveți, să te cizelezi, să îți cunoști și latura umană.. însă de cele mai multe ori chiar și micile schimbări par prea mult.. aici e rușinea.. și revii la vechea versiune.. și repeți ciclul..
E ceva mai ciudat când e vorba de părinți și copii. Rar vezi “adulți” să se căiască în fața propriului copil cu inima deschisă (vulnerabilitate) să încerce să clădească ce n-o făcut la timpul potrivit.. majoritatea cer asta în ultima clipă (tradiție la creștini).. și vina cade pe copil că o apucat sau nu să-și ierte părintele la timp.. societatea asta bolnavă și bisericile îi sădesc tâmpeniile astea în suflet.
Orice copil în sinea lui își vrea familia unită, să simtă că aparține, că are rădăcini, nu are nevoie de mult.. și copil poți fi și la 40 ani..
,,dar,,
,,să răspunzi unei cereri de iertare fără să simți o urmă de durere și conștinentizare din partea abuzatorului sau ignorantului.. se simte undeva adânc în suflet și cumva face rana mai usturătoare..
Pont: te iert “by default” că îmi face bine mie, că te înțeleg că ți-e rușine, că n-ai fost învățat, că una, că alta, dar din dragoste necondiționata te las în plata ta cu viața ta, că am și eu plata mea și viața mea și recunosc că nu știu mare lucru (am vrut să zic nimic, dar aș fi rănit prostul care gândește – egoul)
Pont 2: dacă te manifești ca ultima redută că nu-ți primești gratis atenția, pot să-ți fiu oglindă și nu ți-ar plăcea (dar mie mi-ar mai pansa niște răni ascunse)**
________________________
**dedicat mie (dacă te simți lezat)
