Când te legi la cap cu traumele aproapelui tău, riști să-ți pui la îndoială identitatea.
Încercând să te redescoperi, afli că te-ai pierdut pe tine în tot acest proces de rezolvat probleme.
Partea bună vine când pricepi unde te afli, DACĂ apuci momentul ăsta. Te eliberează de minciună.
Partea proastă e că afli că toți trăiesc în minciună în societatea asta bolnavă.
Abia aici începe durerea.
Știi că omul nu are nici o vină, că nu a știut că totul poate fi minunat și/de simplu.
Știi că nu ai voie să intervii, fiecare cu demonii lui..
Te rupi de tot ce ai știut să înveți să trăiești, dar doare de parcă te-ai naște din nou clipă de clipă.



