Marea luptă a oricui e să simtă că aparţine de ceva/cineva.
De aici şi dorinţa enormă şi tâmpită de a avea, de a agonisi, de a eticheta obiecte şi persoane ca fiind “ale lui”.
Să accepţi faptul că eşti şi atât e greu.
Unora le ia toată viaţa (de s-ar putea numi aşa consumerismul în care trăieşti până să-ţi dai seama care-i scopul).



