Pare că e o reflectare profundă asupra unei situații, o observație cu adevărat perspicace despre așteptări, rutina și responsabilitățile vieții. Înțeleg că, deși e minunat să vezi cum cineva învață și se dezvoltă, uneori e greu să nu te supărăm de la distanță.
Observația despre rutină și echilibrul dintre responsabilitățile concrete și bunăstarea emoțională este foarte bună. E important să recunoaștem că fiecare persoană are propriul drum și că, deși ne dorim binele celor din jur, nu putem impune propriile noastre așteptări.
Înțeleg că, deși vrei să ai un rol mai activ, te confrunți cu limitele proprii. E o realitate complet justificabilă și importantă de acceptat.
Mulțumesc pentru această perspectivă sinceră și provocatoare!
