Munca fără efort este desconsiderată. Omul pune preț mai mult pe efort decât pe munca în sine. Ajută la dat cu curu’ de pământ cu “cine muncește mai greu”. Indiferent că are sau nu beneficii financiare, caina că te zbați prea mult ajută la discuțiile sociale să arăți cât de mult suferi pentru ceea ce ai.
Dacă nu îți aparține nici măcar propriul corp, dar ești responsabil pentru el, de ce să muncești pentru ceva ce oricum nu îți aparține?
Chiar și un copil vine cu cerințe și cu așteptări. Principiul contributivității lui “I-lie” se cam aplica peste tot. O fi contribuția asta o dovadă de iubire? Cum s-ar traduce dragostea nematerială? Ideea e că dacă e dragoste, se materializează într-un fel sau altul. Deci se vede, de ce contează.
Dacă lăsăm copilul să primească fără să dea, la un moment dat nu va mai primi pentru că devine consumator și asta înseamnă viață scurtă.
