Contează cum arăți, contează ce arăți..
Oare faza cu “arătat-ul” înseamnă aceeași treabă cu manifestatul?
Am făcut Omul după chipul și asemănarea Mea
..oare treaba asta nu tot cu manifestatul aduce?
Nu suport machiajul, în special la femei. Ele se machiază pentru încredere în sine – zic majoritatea.. însă oare asta nu s-ar traduce prin “știu că sunt un dezastru pe interior, însă mă ascund sub tone de machiaj, mă umflu pe unde le place taurilor, lungesc piciorul cu un toc, ridic o țâță cu un push-up, nu ies din casă dacă nu miros a garofiță și nu-mi stă părul ca o floare”?..
Toate astea să demonstreze unui idiot că e perfectă pentru procreere.. apoi cu un act și o verighetă începe manifestarea controlului..
..să nu mă păcălesc singur.. dacă o muiere are destul curaj să se accepte ne-machiată.. cu ce compensează oare?
Cum arată un machiaj emoțional?
Cum începe? (care e sămânța)
Cum se dezvoltă? (cum își arată colții)
Care-i scopul? (cum arată traumele când i se vede adevărata față)
Cum se termină? (toamna se numără bobocii)
[…]
Oare cum e la tăurași? ..că se umplu de mușchi, de fițe, tatuaje, briz-briz-uri, haine, mașini, proprietăți – cu toate că nu le iau cu ei în mormânt în ultima clipă..
Ele vor ce au ei (ei sunt aleși în funcție de ce afișează)..
Ei vor.. o gaură neagră (..și cu păr)
Apoi începe dansul: ea se plânge, el se-ascunde.. ea îl stoarce, el se reîncarcă cu orice “alta” care pare mai puțin flămândă (se pune și on-line-ul și only-fans-ul și porn-hub-ul)…
Ambii ofilesc: o parte se îngrașă (arată lumii că există), altă parte dezvoltă “boale”.. se retrag în bucle cu aceleași nevoi, se păcălesc cum că așa e lumea de când s-o inventat timpul..
Fac copii.. sau înfiază pisici.. dau de mâncare la câini și potârnichi “de casă” – să mimeze o responsabilitate comună.
Cum ar fi, oare, dacă ea ar fi demnă de vulnerabilitatea ei, el și-ar căuta împlinirea visurilor lui (alea adevărate, de suflet) și s-ar susține unul pe altul în prostia lor conștientizată?
Cum s-ar dezvolta progeniturile și înfieturile fără nevoia îndeplinirii unui scop comun de ținut în lesă?.. că-cam asta înseamnă progenituri în ziua de azi: ne legăm unul de altul cu lanțuri de carne și oase, împopoțonăm lanțurile cu tot felul de nimicuri și nevoi și ne afișăm cu “eficiența” și “strălucirea” lor..
Pana curcii spune că, atunci când minciuna devine insuportabil de evidentă, toate aceste lanțuri și accesorii devin monedă de schimb pentru un viitor mai sigur..
La ce dreaq mai vrei viitor când trecutul îți zice cât de prost ești și tu nu realizezi asta în fiecare moment când tragi aer în piept?
Abia aștept cernerea.. poate scap dreaq de îndoieli și demonstrații..
Fiecare are dreptate, însă un Adevăr comun există și ard mocnit până îl aflu.. să nu mor prost.
