..că ajungi să crezi
în tâmpenii ce le vezi
la altul cum consumă
să n-ai tu o viață bună..
Pui mâna pe telefon..să joci jocuri, frate,
când menirea ta îți moare-n a ei libertate
de oftat și suspinat, când la ea nu te-ai uitat..
Tu, realistic prins în biți
colorați și fandosiți,
să împuști timp și plăcere
pentru faimă în durere..
Că rămâi oligofren
și nu faci tu un desen
să-nțelegi a ta natură
ce știe să dea din gură
când lipsește telefonul
și nu știi unde-i niciunul
din ai tăi semeni defel –
c-ai rămas cu internetul
și cu dracul chel..



