Hai să-i spunem Nea’Caisă, mustăcios de felul lui
Care-ascuns ca Neghiniță dădea raport Statului
Prins în spețe complicate cu copii și brute vii
Puse botu’ la odoru’ suferind în speță.. Știi?
Ei erau destui în casă, don’ Isus tot îi veghea
Da’ nu ăla ortodoxu, mai penticostal – așa..
Toți și-o luat-o “creștinește” chiar și-n burtă înotând
Continuat-au drame triste ascunzându-și plânsu’n gând
Cunoscui o mândră floare, cu un chip angelic, sfânt
Mă’nmuia tot din picioare când era la mine-n gând
Tot atunci i-am văzut mutra și mustața domnului
Care-și dase aprobarea să fim împreună.. Știi?
Tot atuncea am văzut-o și pe mama mândrei flori
Semănau ca două oale sparte-n dracii boului
De tiran și de călău între-ai lor patru pereți
Dar un sfânt cu mână largă’n interesul clerului.
Cunoscui și frățiorii, mulți la număr și decenți
Cel puțin în ochii lumii, însă-n suflet repetenți.
Una scuipă în mâncare chiar de ziua mea – scârbos
Nea’Caisă-ncepe scuza că la ei așa-i frumos
Că de mici și-au luat castane’n sfântu’ nume-al lui Isus
Ca dovadă de căință și iubirea în Hristos
ȘI-mi începe o poveste – dar încet să nu mă sperii
ȘI să fug rupând pământul de situația muierii.
Moșu’i tatăl ei în spirit ortodox de când cu nunta
Care-o fost nemaivăzută de când exista Golgota
Fără tați și fără mame, fără daruri, fără știri
Chiar și cu scandaluri, frate, și lipsiri de moșteniri,
Ne-am mutat la casa noastră, nea’Caisă-a combinat
Undeva la dracu’n praznic stil ghetouri într-un sat
Dar era cu buletinul și un mic antecontract
Fix când pântecele florii se punea pe expulzat
Și-a venit pe lume primul, veste ce m-a leșinat
Că-l doream ca nimeni altul, tare mult m-am bucurat
Și-a venit în casă nouă, s-a sfințit cu-n botezat
M-a plesnit viața cu totul când nu a mai respirat
L-am resuscitat ca prostu’, pân-la urmă s-a trezit
Multă dramă, disperare pân-o trecut anu’ – zic
În spital plătii la doftori ca să mă primească-acolo
Să trec anu’ ca la carte, împreună cu odoru’
Toate bune și frumoase, dar înnebuneam ușor
Când vedeam că dormitorul este sanctuarul lor
Eu fiind ținut pe dinafară fără vreun motiv în clar
Nea’Caisă sări iară cu ceva povești de-amar
Că e traumă mai veche, că o să se facă bine –
Am sărbătorit-o, frate, după vreo trei ani de zile
Când pusei mâna pe clanța sanctuarului muierii
Și n-a mai sărit ca arsa din adânc somnul durerii
Am crezut că-i bună treaba, dar urlatu’ începuse
De la mine spre tot satul, parcă dracu’ mă punea
Nea’Caisă mă calma, mai spunea povești nespuse
Chiar și acte din dosare, scrise și de doamna mea
Îmi muta gândirea, frate, către scopuri nobile
De-i dactilografiam dosare în spețe penibile
Și-nvățam cu draci și spume și politici și chichițe
Procuroricești și grave cu copii prin grădinițe
Mi-a alimentat amarul ce-l trăiam în casa mea
Uneltiri paranormale și ce spune Biblia
Și-l plăteam și cu atenții și cu ce-mi mai rămânea
Oropsit era, vezi-Doamne, nu-l ajută nimenea
I-am tot dat, găseam de unde, și primeam și eu la loc
Lecții multe, acareturi și promisiuni deșarte
Că la el este dosarul – chieia fără echivoc
Cum că fericirea vieții vine doar din a sa carte
Ajutatu-l-am cu date, că-n IT mă cam pricep
Adunat-am nopți pierdute, dar am învățat încet
Că-un sărac crescut în creșă fără mamă și-al ei piept
Nu pricepe că la mine cresc copii cu un defect
Defectiv de tată-aș spune, însă nu-l interesează
Dar tot face referințe la dosar și mama soacră
Că-i Satana și se joacă ca o proastă și dictează
Ce să facă fiecare-n viața lui – o poamă acră
Tot ce-o spus – are dreptate, însă ce mă fute-acu
E dilema cu războiul dintre el și răposatu’
Tata-socru să îi zicem că e în mormânt de mult
Împreună cu cumnatul cel mai tânăr – nu demult
Cic-a prevăzut- pe-asta cu cumnatu’ decedat
Chiar într-un apel în care mama soacr-a ascultat
Ce-i spusese mustăciosu’ cel urât de neamul lui
Și-al fimeii mele “sfinte” și frații cumnatului.
Am realizat, frățică, că-n războiul ist tâmpit
Victime colaterale nu contează – știi ce zic?
Personal îmi place pacea și distracția și viața
Și familia, natura, muzica și făcut piața
Dar eu sufăr, ai mei plâng fără dragoste curată
Nimeni n-o’nvățat alintul de la mama lui vreodată
Însă nimeni nu mă crede când încerc să demonstrez
Că-s alienat și singur și-s castrat – pe cin’să crezi?
Așa că mi-am retras viața înăuntrul meu încet
Sunt prezent ca melcu’n iarbă, că mă calci că nu mă vezi
Și aștept la o minune, să-mi asculte al meu bocet
Să aducă pacea-n lume și-n dreptate să creez,
