Am vrut să știu că-ți pot sădi o fericire-n suflet,
Am vrut să fiu eu ăla ce îți bagă-n viață graba
Să-mi umflu tot egoul, să-l desumflu cu un urlet
Să vadă tot poporul că nu sunt aici degeaba.
N-am vrut să-mi las copiii să învețe suferința,
Dar viața mea nu-i viața lor – e viață, existență..
Tot ce-am trăit de mic -acum- e lecție, dorință..
Și au și ei tot dreptul lor să-nvețe umilința
E o lecție mai dură și nu scapă nimenea
Ce-i al tău e pus deoparte și-i strict pe măsura ta.
Când ai trei perechi de coaie viața-ți taie din egou,
Cu nevoia confirmi lipsa – să-nțelegi că ești un bou.
Este general valabil că nu poți forța un om
Fie el de orice sectă, fie mare, fie mic
S-asculte sfaturi orbește, nu-nțelege mai nimic
Și-l “ajuți” să fie’n viață buturuga dintr-un pom.
..fie.. poți.. că ai tot dreptul să încerci să modelezi
Caractere și fiefuri după bunul plac.. dar vezi –
Un preț este de plătit de oricine-n lumea asta
Când ce borăște mintea lui în altul e năpasta.
