Liniștea mea e-n inima ta
Dacă vrei să o primești in ea,
Că de nu, o iau ‘napoi
Ca tu să plangi pentru-amândoi
Că nu e rost să terfelești iubirea,
Nu ăsta-i scopu’n toată omenirea
Să își jelească scopuri mari ciunţite
De dragul ca în doi să se alinte
Când unu’ trage ceala, altu’ hăisa
Şi când un prunc e dus de-a futu-i mă-sa
Nu suferă doar unul dintre boi
Ci și căruța și câmpul plin de oi
Când rodul dragostei la un bărbat
Se usca, ca pământul neudat
Degeaba dă cu lacrimi sau scuipat,
Nu intră plugul pentru semănat.
Când rodul dragostei la o femeie
Dornic neica falnic ca să steie
Da-i fute-vânt ce se apleacă-ntr-una
Ea-l lasă sau jelește, e totuna.
Când rodul dragostei e doar respectul
Să prețuiască tot ce are altul
Se va întoarce totul înapoi
Ca drumul să se lumineze-n doi
Nu are sens să judeci tot trecutul
Când tu refuzi să îți trăiești prezentul
Nici viitorul să-l visezi nu ține
Că sunt speranțe goale, știi prea bine..
Îți vezi de treaba ta și eu de-a mea
Pentru că viața mea nu este viața ta,
Asemeni cum și tu dorești
Ca viata ta în pace s-o trăiești.
Dar de vei vrea să iei în cârca ta
Cu mic, cu mare și chiar și lingura
Ți le voi da, că nu-s doar ale mele
Dar voi veghea să scape de sechele;
De voi vedea că drumu-i innodat
De prea mult “treci și fă curat”
Mai mult ca sigur se va deznoda
În judecata ce ți se va da
Valabil reciproca, de ce nu,
Pentru că-i la fel și eu și tu
Și jocul vieții știe să întoarcă
La toți și toate propria răsplată.
