Crăcănel și Cur-Baban

Vi-l prezint pe Crăcănel: alb în cap și grizonat, mândru tată și bărbat,
Care-a început târziu să miroase că e viu..
Cândva Je s-a angajat la o firmă mare-n sat, plină de frumoși dăștepți, plini de aur și găleți,
Gadget-uri și mici dorințe să se joace – dragi ființe..
Crăcănel cel constipat, împreună cu’n argat ce la vorbă-i tare-n gură – Cur-Baban scris pe centură –
Se țineau ei de troll-at – care-i ce-l mai cel din sat..
Crăcănel e bun, băiatul, lent cu mintea și cu trupul când e vorba de lucrat – însă nu și la jucat,
Că la jocuri mâna-i fuge, mintea vede și străpunge..
Cur-Baban însă, săracul, tot se plânge că-i mic sacul ce-l îndeasă pe-ndelete cu bijuterii cochete
Să adune-ncetișor ce-a pus altul pe ogor..
Crăcănel ne tot compară – lent, atent, ne tot măsoară deficitul și profitul cum îi zice algoritmul.
Constant urcă și coboară clasamentul de-odinioară
Și dă credite frumos cui iese mai arătos. Mai și critică defel când la scor ești mititel,
Să te simți cumva nasol stând în groapă și nămol.
Je, sătul de constipații fără sânge-n instalații, pun mănuși chirurgicale să scot chestii din anale…
Să răsuflu ușurat că nu mai sunt constipat..
Cur-Baban e tare-n gură cu cine nu-i pe măsură și-l găsește vinovat că Baban e constipat..
Crăcănel se haladește, Cur-Baban fuge la pește..
[..to be continued..]