Ai tot ce vrei şi totuşi n-ai nimic,
Eşti conştient de asta, ştii ce zic..
Dar tu eşti anti- şi creezi doar haos
Să-ţi facă minţii alt loc de repaos.
Şi iarăşi stai şi îţi cocleşti culcuşul
Şi stând tot speri c-o să-ţi începi urcuşul
Vânând valori pe care să le storci
Să prinzi puteri să nu te mai întorci
În groapa-n care-ai fost şi ai bolit
Cu cicatrici adânci în mod voit –
Te-ai plâns pe ici- pe colo că te doare
Cerşind un sprijin să te pui pe picioare..
Şi iar te pui în cur şi întinzi mâna,
Că invalizii sug de când e lumea..
Şi cum primeşti o mână să răzbeşti
O iei de tot, uitând că o răneşti..
Lumea nu-i rea, e-aşa cum o priveşti,
Că poţi vedea doar ceea ce-ţi doreşti,
Atragi spre tine pururi ajutor,
Dar să-l iubeşti la loc tu uiţi, că nu-i uşor
Să dai de unde tu nu ai primit
Sau n-ai ştiut ca ai sau n-ai dorit
S-arăţi în jur că poţi şi că se poate
Să duci o viaţă simplă cu de toate..
