Textul a fost scris înaintea pandemiei, prin zona primelor proteste cu legile justiției, ca notă pe feisbuc.
Notele s-au desființat, comentariile au rămas, postez un demo:
Mama:
Nu am avut timp sa ma gindesc ca copilul meu a memorat totul si le-a impartasit acuma cind este si el tata.Ceea ce a scis el ,i- mi venea sa rabufnesc eu cind s-a nascut ,dar de frica nu am zis nimic si am tinut totul in mine,cind puteam sa o fac.
Un amic:
Copiii văd și înțeleg mult mai multe decît cred părinții. Chiar dacă partea cu înțelesul nu e pe moment. Dar în timpul vieții amintirile din copilărie sînt rememorate și reinterpretate de multe ori, și de multe ori se ajunge la concluzii diferite funcție de vîrstă și de experiența acumulată.
Mama:
Scopul meu a fost ,daca tot am adus pe lume doi copii ,indiferent prin cite necazuri am trecut,sa -i cresc si sa-i educ,in ciuda faptului ca multi traiau foarte bine in acele vremuri,desi meritam si noi dar……au crescut.
