Se plânge lumea de mine că fac prea multă politică (mai nou am fost acuzat de intoxicare).
Simt nevoia să mă explic (de fapt să urlu, că simt că bubui).
Malu’cu’cioate
M-am nascut la `Malu’cu’Cioate`, într-o zonă cu de toate: păduri, iazuri (naturale și nu prea), sisteme de irigații, fabrică de zahăr, gară, autogară, complex porcin și muuulte alte cele.
Am avut și grădiniță, școală primară, liceu, centru de plasament, internat, biblioteci.
Am avut și spital, tribunal, politie, jandarmi, pompieri, etc. Superb 🙂
Când aveam vreo 3-4 ani mă uitam la Revoluție la un televizor cu lămpi.
Am avut o copilărie cu de toate (a se citi “lipsuri”).
După Revoluție am dus-o oarecum bine: tata – maistrul satului, maestru în lemn și metal, cu o imaginație de nedescris (1); mama – casnică, full-time, incredibil de puternică, magică în bucătărie (2).
Am avut o copilărie superbă, plină cu tot felul de experiențe, mai ales după Revoluție (cam atunci începeam să înțeleg cu ce se mănâncă copilaria).
Mă bucuram să mă joc prin fostul tribunal, să mă ascund prin ruinele silozului, să mă ascund de ploaie în fosta stație de irigat, să prind pește în balta aia – fostul iaz, să mă cațăr pe podul ala mare de fier pe unde trecea fosta cale ferată a marfarului de la fabrica de zahăr, etc.
Toate astea sunt `foste`, cum de altfel sunt și pădurile (nu mai crește nici iarba de rară ce-i acum pădurea noastră) și izvoarele (anul trecut mi-a venit să plâng când am văzut că cel mai vechi izvor de unde bea apa bunicul nu mai are nici țeava) și spitalul (mi-e frică să întreb de el, sper că mai e).. of…
Am simțit și eu febra de nou pe care au avut-o cei de lângă mine, am rămas și eu gură-cască la primul casetofon portabil, la primul CD, la filmele porno de Revelion, la primele manele, la primii cocalari, mai nou la primele curcubee.
Cândva, demult, tot în zona copilăriei mele, febra asta a oamenilor nu i-a lăsat să judece de capul lor și s-au aruncat în afacerea secolului: trecerea tuturor fabricilor, companiilor, etc. în societăți pe acțiuni. Oamenii au cumpărat acțiuni la societățile unde lucrau (mulți și-au vândut ce-au avut de bine ce-au pus botul), în timp le-a scăzut valoarea și au fost vândute pe bucăți sub ochii noștri, liber la furat cu acte.
Zicea tata că i-a bătut obrazul primarului văzând bucăti din fabrica de zahăr la el în curte, că a lasat în șomaj peste trei sute de oameni, că el a fost cel ce s-a zbătut să se construiască fabrica la noi și tot el e cel care-a vândut-o la fier vechi. Mai zicea cum erau amenințați cei care comentează cu șomajul.
Au mai fost belele gen Caritas (noi am scăpat mai ieftin, alții nu), apoi exodul.
Au plecat de la noi creierele și forța de muncă.
În ce s-a transformat `Malu’cu’cioate` nu pot să descriu.
Trecutul prezentului nostru
Mai nou, am avut și Poliție, că au ajuns săracii oameni să-ți zică să vii cu hoțul că nu mai au nici dreptul să se gândească la condiții decente de lucru.
Primii comunitari la noi la sat erau cetățenii puși să facă de pază cu schimbul. Motivul era simplu: se fura din ce-a mai rămas, trebuie comunitatea să facă ceva.
La oraș, Primăria a angajat paznici structurat mai fain: comunitarii. Ușor-ușor s-au transformat în poliție locală, la vorbă și la port (nicidecum la inteligență, profesionalism și decență), slujind mai-marilor comunităților fără pic de școală în domeniu sau măcar un jurământ.
E vorba de cei care-au început să frecventeze facultățile (ca și orice funcționar public dealtfel) pentru 2 milioane la salar.
Așa au început șpăgile frumoase pentru o diplomă strălucitoare de la o universitate fără nume cu profesori fără prezență.
Tot așa a început decăderea educației, promovarea prostiei, eliminarea binelui, frumosului, esteticului. La ce să mai înveți când vezi că se poate și mai simplu?
Cine sunt ei totuși?.. hotărăște mai-marele târgului, după chipul și asemănarea sa..
Oamenii ăștia nu cred că sunt selectionați și plasați conform capabilităților mentale și fizice.
Sunt cei cu meserii fără loc de muncă ce-și cerșesc pâinea de la aleși.
Sunt cei pentru care masa de seară nu e o certitudine.
Sunt cei sătui de somaj care-ar face pe dracu’n patru să pună ceva pe masă.
Sunt cei care fug de bătaie în timp ce polițistul normal și-o încasează singur (că i s-a luat dreptul la antrenament, echipament, armă, gloanțe, coleg, câine, etc..)
Sunt acei oameni care-ar fi în stare să-și vândă și mama pentru o primă mai grasă.
Sunt cei care te scot din casa ta fără nici un fel de motivare dată de vreo instanță pentru a-i servi interesului primarului.
Mai grav e că nu-i deosebești pe cei ce au jurat că te vor apăra pe tine de cei ce-l servesc pe don’primar.
Mai nou, am avut și armată, pe care am vrut s-o fac dar s-a desfiintat.
A devenit acum o legiune străină, fabrică de mercenari pe banii noștri, cu sufletele noastre, în apărarea unor interese străine.
Mai nou, am avut și resurse, că țara noastră (grânarul europei), dupa revoluție, brusc a rămas fără nimic. Cărbunele s-a terminat, țiței nu mai e, aurul nu mai știm cum să-l extragem, pădurea nu ne mai trebuie, etc.
Totul brusc.
Dar ni se pare normal.
Când vine investitorul și te scoate din casă pentru gazul tău de șist (redevențe ciuciu), tu ești atent la nu știu ce scandal la televizor.
Te bucuri că se găsește petrol langă litoralul nostru. Problema-i că nu-i al nostru, iar noi la pompă ne scurgem fericiți.
Mai nou, am avut și educație. Fac parte din generația ‘Cernobîl’, am prins trecerea de la trimestru la semestru, primele manuale alternative și toate căcaturile ce-o căzut în capul sistemului educațional.
A fost crunt pentru mine. Mi se pare crunt în continuare.
Din tăieri salariale și lipsă de fonduri, școala a devenit o cămătărie cu cotizații pentru apreciere în catalog. Calitatea profesatului s-a deteriorat, bineînțeles din lipsă de interes general, din lipsă de respect, din lipsă de educație.
Nu mai e frică de dascăl, frică de corijare, etc.
Uite-așa cresc puiuții lui tata, numai că mă întreb ce-o să se aleagă de ei când vor întâmpina puiuții celor #resist-enți, care sunt hrăniți numai cu frunze și ceaiuri, care nu sunt lăsați să cunoască sentimente neplăcute, care se joacă doar în țarc sub supraveghere, care sunt supra-protejați de boli și viruși cu tot felul de injectii dubioase doar din simplul fapt că vin din mâna unui medic, etc.
Mă întreb cum vor fi la pubertate, când e atât de evident că ceva-i maturizează mult prea rapid.. Mă întreb cum se vor simți când cei din jur îi vor eticheta. Ce viitor vor avea, când nu mai strânge nimeni gunoiul altuia din respect pentru el și pentru natură?
Tăierea mieilor / Paști fericit
Suntem în secolul vitezei, omul are acces la informație peste tot, fie că vrea, fie că nu vrea.
Omul își alege în zona lui de comfort o sursă de informare; pentru că epuizarea din timpul zilei îl trântește în pat cu telecomanda în mână (că a lucrat peste program, ce a mâncat nu prea i-a priit), butonează până adoarme.
Îi trec prin fața ochilor emisiuni din ce în ce mai tâmpite unde nu-i promovat binele și frumosul, bunul simț și esteticul, etc.
Ăl’mai evoluat, care-a dat de gustul netului, cum prinde un moment se informează (ba de unul, ba de altul, ba de fosta, ba de fostu`..).
Începe să i se pară mai normal să muncească extra că a reușit de i-a dat banca un credit pentru o plasmă mai curbată cu doar nu-știu-câte rate fără dobândă.
Pe măsură ce se prinde despre ce e vorba, capătă ceva informații încurcate, nu știe ce să aleagă (pentru că s-a obișnuit doar să aleagă, nu să caute) și se dă cu majoritatea.
Dacă majoritatea vede numai poponari in Biserică, asta vezi și tu. Dacă toți sunt pro-curcubeu, brusc nici pe tine nu te interesează gravitatea imoralului în care ne îndreptăm. Nu vezi, totuși, că ți se invadează casa cu cei printre care poate fi un cretin setat pe virgine în împărăția cerurilor.
E incredibil cât de penibile sunt informațiile în ziua de azi și sursele lor.
E și mai penibil că realitatea e cruntă rău, e în fața noastră și noi nu vedem.
Ni se pare normal să râdem de oameni normali fără dinți în gură ca ies și ei la protestat, nu suntem în stare să vedem că suntem niște oi în trend cu presa.
Ni se pare normal să ne luam foc de la o poză cu scris în `fotoșop` dar să nu căutam sursa informației și scopul acesteia.
Ni se pare normal să piratăm windows-uri, dar nu căutăm altceva (fie că am auzit că-i mai greu, fie că așa o venit calculatorul, nu ne pasă, etc.)
Ni se pare normal să alegem o apa bună îmbuteliată, fiindca nu e sănătoasă cea de la robinet. Nu suntem în stare să vedem că apa e mai scumpă decât berea, izvoarele sunt la noi în curte și dau apa din plin, noi dăm totul la străin cu redevențe ciuciu. Mai mult, facem și tot felul de teste să spunem lumii care apa e mai bună dintre cele îmbuteliate.
Ni se pare normal să alegem lapte uht/plm degresat sau semi-degresat și niște lichidus profundus din cine-știe ce iaurturi, însă nu ne mișcăm curul la țară să ajutăm și țăranul pentru un produs mai sănătos. Nu că nu am vrea, ci că ne e mai comod de la supermarketul de cartier că-i deschis non-stop (între timp țăranul vinde vaca, la 50 bani litrul de lapte cât îi dă cooperativa nu-și permite să-și trimită copilul la școală).
Cumpărăm ambalaje pe care le aruncăm. Costă și alea, dar nu ne pasă că plătim cu cardul.
Ni se pare normal să ne plătim curentul, dar omitem faptul că noi îl producem și nu ne aparține. Dacă venea neamțul cu o sârmă de la el din țară, parcă aș fi acceptat bătaia asta de joc, însă e produs de echipamente comuniste, făcute de români pentru români și nu ne aparține. Mai omitem și că Cioloș îi mai dă și subvenții neamțului să îl ajute cu infrastructura..pe redevențe ciuciu. Auzim ceva de Cioloș? punem repede eticheta pesedist, că la #resist a urlat o țară întreagă “DNA să vină să va ia” sau “PSD ciuma roșie”. Sună bine, dar e bine? Ca’n jocurile alea gen “ce bea vaca? lapte” ne lăsăm să acceptăm non-sensuri.
Dacă întelegem ce se întamplă ce facem? tacem, că unde e mulți e bine și parcă ne e frică să ne eticheteze lumea.
Dupa ce ni s-a tăiat cu munca, ni s-a tăiat cu educația, ni s-a tăiat cu apărarea, apoi cu identitatea (apar voci acolo sus care susțin că societatea trebuie să educe copiii, nu părinții), cu ce vreți să ni se mai taie?
Cu viața..
Am ajuns și eu să am familia mea. Am avut, bineinteles, și `șansa` de a plăti 30 ani la o locuință de 44 mp fără balcon.
Din păcate mulți văd asta ca pe o șansă.
Am o soție moralistă, care nu acceptă să lucreze în domeniu juridic din cauza compromisurilor pe care ar trebui să le facă la locul de muncă.
Eu o vad ca pe o șansa de a-și crește și educa copiii, șansă de a avea o familie care o iubește și o respectă, șansă de a fi mamă. (feministele iar mi-ar sări in cap, dar imi asum riscul.)
Avem doi copii pe care-i ferim cât de mult putem de incultură.
Omul se înrobește singur, e un sclav cu haine de firmă. Nu te atingi de valorile lui că ți-o pui de-o etichetă.
Totul evoluează, totul avansează, se inventează boli, se prescriu medicamente, răsar peste tot bănci străine, farmacii, se distrug fabrici să se construiască supermarket-uri străine, ne pleacă pădurile la străini și se intorc ca mobilă..
Ni s-a părut normal, că așa ne-a fost prezentat, că așa am înghițit.
Uite așa, până în prima zi de protest ‘resistent’, când cu ordonanța aia mare, când am ieșit din casă. Acolo am deschis ochii, că tare chior mai eram. Până în acel moment, cam doi ani aveam bizidei și jiji24 pe post de biblie. Abia așteptam a doua zi să văd ce tâmpit mai primește cătușe.. Eram pur și simplu încântat de ceea ce văd..
..până când am observat că oameni de rând sunt târâți prin tribunale și închisori pe indicii temeinice, că un procuror poate ignora o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, că ordonanța aia urâtă de fapt fusese în mare adoptată de cioloș pe același sistem (la miez de noapte).
Cine-i bun? nimeni!
Toti sunt răi. Îi avem pe pesedei care ne fură și pe resistenți care ne vând. Pe cine să alegi?
Mulți nu pot să înțeleagă că moralitatea tinde spre nimic pe când plăcerile efemere capătă o importanță exagerată.
Tradiția ne definește ca oameni.
Eu, de exemplu, în câțiva ani nu voi mai putea spune că merg în europa să văd națiuni diferite, culturi diferite. Cum e posibil așa ceva?
Consider că am destule resurse să înțeleg ce-i cu mine și unde mă aflu. Cred despre mine că sunt în stare să fac legături pe baza unor informații random.
Nu am scris atâta text să îmi bat joc de oameni. Am făcut-o să mă descarc, în scurt timp nu voi mai avea privilegiul ăsta.
Sunt doar opinii personale, nedocumentate (îndeajuns), apărute în urma frustrării adunate. Nu sunt scriitor, sunt doar român.
Sunt un român care se simte obligat de împrejurări să scape de frică și sa-și spună opinia, că doar n-oi fi ars pe rug că am convingeri îmbătrânite.
Vom ajunge să ne temem cum se temeau cândva ai noștri (de securitate).
_____________________________
1 – ars de soare, cu șorici în loc de piele, cu muzica și cu lichidul lui Bachus în sânge
2 – să nu-mi sară feministele în cap: femeia asta, mama mea, făcea mâncare adevărată din absolut nimic cât timp își masca sufletul măcinat de necazuri
