Un zâmbet sincer îți arată nivelul bunăstării sufletești al persoanei care îl oferă.
Nu poți păcăli un zâmbet sincer.
Un zâmbet forțat e poarta către mister, care te face să te întrebi cauza acestuia.
E ceva în neregulă? Cât de grav e? Ești vinovat de acel zâmbet fals? E ironic?
Îți dai seama că nu-l cunoști pe cel de lânga tine, că s-a pierdut încrederea (sau că a fost doar o iluzie..); îți pui tot felul de întrebări care vor rămâne (majoritatea) fără răspuns (pe motiv de ‘las-o baltă’).
Pentru persoanele din jurul tău, cele îndrăgite de cele mai multe ori, zâmbetele false sunt observate și interpretate, deseori fără explicații. Cum ai putea întreba pe cel de lângă tine de ce are un zâmbet fals dacă nu ți-ar păsa de el?*
Un zâmbet poate fi pe moment, de scurtă durată, ca efect al prezentului (un banc, o amintire plăcută, o pisică poznașă, etc.)
Deasemeni, poate fi de lungă durată. Majoritatea îl asociază cu evenimente inopinate, lăsate cu fraze gen “you’ve made my day!”.
Nu e nimic greșit aici. Eu încerc să-l abordez prin prisma motivului (acel “de ce” copilăresc de care nu ar trebui sa uităm).
Acest zâmbet creeaza acea față senină, care emană voie bună, care te încarcă pozitiv oricând îl observi. Fiecare cunoaște pe cineva optimist, vesel, indiferent de necazurile pe care le are, ce îți luminează existența pentru o bună perioadă de timp, te trimit spre contemplare, spre auto-analiză.
Unii caută fețele senine la preoți, duhovnici, alții printre cunoscuți, cei liberi peste tot.
O față senină aduce pacea în jurul ei. Odată cu pacea, și liniștea și bunăstarea, cu condiția să se adune la un loc mai multe fețe senine în același scop.
O față tristă, posomorâtă, aduce neliniștea și nesiguranța. Persoana tristă de lângă tine, dupa un timp îndelungat, devine agasantă, o îndepărtezi ușor-ușor pentru a nu te afecta pe termen lung. E o metodă de auto-apărare, acționezi din instinct.
Nepăsarea asta produce multe rupturi în societatea actuală.
Cei ce caută zâmbete, caută fericirea, bunăstarea. Devin dependenți de zâmbete și le produc pe unde pot, pe la cine pot. Ei sunt liberi, caută plăcerea în viața asta scurtă. Fac ce le place, o duc la extrem, se bucură de ei și de semenii lor, de natură, de simplitate și altruism.
Cei triști se adună la un loc, își pun etichete și dau vina pe natura lor (cândva erau “emo”.. pentru mine e o boală socială oricum s-ar numi).
Cu timpul, rămân urme pe orice față. Toți îmbatrânim și facem riduri. Cum vrei să arăți la bătrânețe?
_____________________________________
* el/ ea / persoana – să respectăm corectitudinea politică 😀
