În acest moment suntem un popor de securiști în toate stagiile dezvoltării lor, de la cei mai mari până la cei în devenire.
Pentru a înțelege mai bine ce încerc să explic, voi aduce exemple dintr-un mediu mai retras, cu oameni relaxați care, în ceas de seară, după o zi de osândă prin sat, se adună să-și dreagă sufletul la un pahar de vorbă, unde preotul e așteptat și respectat, unde bătrânii sunt căutați și femeile cu ale lor frumoase riduri plâng și oftează de emoție.
Vorbesc cu tine, stimate proprietar de centru cultural și depozit cu de toate.
Ești un om important acolo, marketing-ul e marketing, oamenii trebuiesc aduși, nu fugăriți, că așa merge afacerea și mai crește un etaj. De atâta marketing, ești atât de antrenat în vânzări, ca îți vinzi sufletul pentru un zâmbet rușinat de client îndatorat, ajutat la nevoi cu jurământ de respect și cap plecat pe viitor. Încerci tot felul de afaceri, discuți cu fiecare, ajuți cu o vorbă bună și un salam pe datorie, devii un mic bancher al satului, psiholog, politolog și tot ce are nevoie cel pe care-l servești. Vrei sau nu, devii bun la asta, pentru că așa merge treaba. Ai un mic cămin cultural acolo, se discută deschis orice, televizorul turuie în fundal; locul perfect de etalat averi și puteri locale, de înecat necazuri și regrete, de adăpostit de ploaie, de cântec, de tot..
Începi să-ti pui problema locurilor, meselor, filtratul tiparelor..
Creezi locuri speciale, vândute scump mai târziu, în loja căminului cultural. Am scris intentionat mic, presupun că ai înțeles că vorbesc de Crâșma Satului.
Locurile sunt o parte rezervate pentru chestiuni “de-ale casei”, o parte fantomă, că nu stă nimeni pe ele, nu are acustică bună, o parte ocupate constant de aceiași enoriași (sa le zicem VeryImportantPeasons) a-tot-cunoscători, o parte curată pentru vizite inopinate.
Nivelul de importanță al crâșmei e același cu al deținătorului acesteia și este direct proporțional cu potențialul celor din zona VIP, tocmai pentru ca aceștia atrag mai mulți în lupta pentru mult-râvnitul loc.
Cu timpul, intervine mândria cu averile mult trudite, din ce în ce mai multi necunoscuți te salută, conștientizezi că ai potențial de mai mult și te lipești de vreo înțelegere tacită cu Primăria în diverse chestiuni de care ar fi nevoie. Cu o donație la vreo băută în numele lui cutare se închid unii ochi și se deschid alții. După cum ți-e spiritul, mai găsești ca tine, se leagă oportunități, oameni de respectat, oameni de hulit. E același sistem ca la tine acasă, unde intră cine poate, pleacă cine n-are. Se pun tot felul de condiții să deții un loc la masa aia mare a Primăriei, legate, bineînțeles, de interelese primarului. De-i faci față, devii consilier. De-i trece vremea lui, ai o șansă tu să deții controlul scaunelor ălora importante.
Ești un securist care întreține securitatea.
Ai ochi, ai urechi, ai cozi de topor, ai putere, ai orice. Ești instrumentul perfect și omul potrivit să influențezi opiniile celor ce te stimează.
Tu poți să ne scoți din bucla asta, tot ce trebuie să faci e să conștientizezi că din ce primești, trebuie să returnezi cu drag la comunitate. Așa schimbi sistemul.
Și tu ai resurse să motivezi un om, nu doar lăutarul la o petrecere sau popa la Biserică.
Vorbesc cu tine, părinte, poticnit de-o viață cu toate sufletele din sat și din împrejurimi, care știi toate casele, toate cotloanele lor și oamenii cum nu se văd ei, obișnuiai cândva să fii dascăl. Aveai crâșma satului căreia trebuia să-i faci față. Tu educai omul, nu doar îi alinai durerea cu ritualuri contra-cost. Niște fapte de omenie nu-s deajuns dacă nu îi deschizi omului mintea, dacă nu-i antrenezi puțin creierul cu cuvinte din zilele noastre, că de Doamne-Doamne ajungi să te temi mai mult decât să-L cauți la cum sună unele slujbe.
Dacă ajungi acu la căminul cultural ce faci?
Dai mâna evlavios cu ElBaron de Lojă pentru o umilă donație cu iz de bilet de ieșire din subsol?
Intri să cunoști oamenii sinceri, ca după o cană cu vin, să le explici cu ce se mănâncă politica și cum crâșmarul poate să le umple capul și cu ce nu trebuie?
Ignori locul și spui o rugăciune gratis?
Cum faci?
Vorbesc cu tine, om de rând, poate chiar râvnind la un loc în centrul satului..
Intri greu pe un loc acolo, respectul se cumpără la pachet cu toată gașca, aceasta are nevoie de toată atenția ta și trebuie să dovedești loialitate Lojei. Când vine vorba de ieșit, e simplu: Marele Maestru al Lojei Spumei Satului pune câțiva tineri însetați și nesatisfăcuți să-ți arate ușa. E nasol așa, treci pe acolo vrei-nu vrei și te mai trezești cu o glumă bună salivoasă. Mai nasol e ca trebuie să pleci capul pentru un salam pe caiet și să nu care-cumva să nu saluți!
Tu chiar crezi că îți trebuie aberații în viață? Viața este simplă, noi avem darul de a ne-o complica. Bucură-te de ea, fă-o să râdă, că de necazuri știe, săraca. Când te-o vedea indiferent la prostii și totuși respectuos, poate că și crâșmarul și popa vor încerca să țină pasul cu tine. Fă ce vrei și ce-ți place în viață, nu doar ce știi că îți permiți și ți-e permis. Inventează o soluție de irigat, adună vecini la o horă gratis după muncile câmpului, mai dă idei la Primărie. Cu blegi împrejur, toată lumea-i plictisită.
Ai un preot în sat.. Nu-i așa că-i mai frumos să prinzi curaj și să ceri ajutor și intelectual, nu doar spiritual? Poate are o viziune mai bună și mai practică la o problemă cu care te confrunți. E și el om până la urmă, nu poate fi popă zi și noapte. Te poți bucura de înțelepciunea lui.
Situațiile prezentate sunt pur fictive, sunt duse la extrem pentru a prezenta cât mai multe aspecte ale ascensiunii omului in rangul social.
Poate fi scalat la nivel de oraș, municipiu, țară, să nu uitam de țările care se bucură de traiul tău greu.
Soluțiile sunt simple, eficiente și extrem de dureroase la început. Eu zic că merită o șansă, poate peste 5 ani nu vom avea de ales tipare ale societății pe care nu aș dori să le prezint și nepoților.
De te simți lezat, e un pamflet.
(martie 2021)
