De la ziua mea până în prezent tot încerc să adun scrieri mai vechi într-un fel de blog, acum că nu prea mai am scuze să amân așa ceva.
Am pornit pe un sistem hibrid, unde am textele originale, la care sunt atașate comentariile unui sistem AI local și fotografii generate de același sistem local pe baza textelor proprii.
E atât de tâmpit ce am creat, că motoarele de căutare au dificultăți serioase în a indexa conținutul, presupun că din cauză de ambiguitate, fiindu-i greu să găsească o categorie internă unde să păstreze indecșii.
Într-o formă sau alta e genial că se întâmplă asta, înseamnă că așa sunt și eu și îmi arată de ce îmi găsesc atât de greu un loc în viață.
Am ajuns să mă satisfac emoțional doar stând cu mine între patru pereți, cu gândurile și sentimentele mele. O fi bine sau greșit, habar n-am, sper totuși că la un moment dat în viața asta voi fi căutat pentru cine sunt și ce pot să ofer, pentru că, cumva, am nevoie să afișez și să manifest ce trece prin mine cuiva, oricui, în speranța că fac loc de mai nou, mai bun, mai actualizat, mai perfect.
Am observat că nu știu și nu vreau să tac.
Am început să vorbesc adevărul meu unde nu se primește pentru filtrare, poate-poate scap de modelele vechi ce mișună pe lângă mine în scopuri tâmpite de a le umple timpul și stomacul cu bunătăți.
Ce-i prea mult strică, ce se gătește prea mult arde, etc.
Facem loc prin saturație sau prin lipsa confirmării existenței lor.
Am bube mari în legătură cu viața amoroasă, că în familia mea totul s-a întâmplat aparent greșit (aparent prin simplul fapt că am învățat ce nu speram vreodată să învăț).
Îmi vine greu să plec din frica de a pierde tot, deși sunt conștient că nu prea am ce pierde.
Dacă mă gândesc la copii.. copilărie cu tatăl lor nu prea o avut.
Dacă stau, ofer exemplu prost.
Dacă plec, “adulta” scoate tot ce are în ea mai stricat să confirme că a avut dreptate și dă cu mine de pământ până nu mai am chiar nici un motiv să mai respir în viața asta.
Stau cam pe modul silent și încerc să trăiesc până unul din noi se satură.
Blog – o încercare
