Se făcea că într-o joi seară, la un început de Septembrie, la o țigară pe hol, uitându-mă la cadavrul din parcare (“aranjat” de un spital pentru mașini), belindu-mi ochii prin aplicațiile cu mașini, am găsit un anunț care spunea clar și răspicat că oferă credite și la pensionari. Am contactat acea firmă, m-am trezit că în jumătate de oră aveam deja credit nou, mașină nouă, etc.
Am avut un week-end la dispoziție să aflu ce tocmai am realizat: Audi A6 din 2012, model Competition, 3.0 BiTurbo, tiptronic, 313 cai putere, perne de aer, masaj în scaune, lux.
Am testat-o cu numere roșii aproximativ 10.000 km.
Prin reprezentanțe (frâne schimbate, schimburi de ulei, etc.) am aflat că fâsâie ceva injector, nu se știe care, trăncăne ceva bucșe, ar merita ceva investiții.
Urma ca de 8 Martie să fiu prezent la un eveniment organizat de compania la care lucrez într-un loc superb în Spania. Am ales să merg cu mașina, ar fi fost o ocazie minunată să mă văd cu părinții din Torino, să dorm în portbagaj, să am parte de ceva liniște și pace pentru o scurtă perioadă de timp să-mi limpezesc creieru’ ăsta obosit).
Cu aproximativ 2 săptămâni înainte de data programată pentru plecare, am apelat la reprezentanță să schimb cele 6 șaibe de foc, să am inima împăcată că cei 5-6000 km pe care urmam să-i parcurg vor fi făcuți în siguranță. Mi s-a spus clar că nu e loc în timp util, să încerc în altă parte.
Am scanat internetul, m-am proptit la cei mai buni, sun la ei, mă programez.
Ajuns acolo dis-de-dimineață, luat în primire de mecanici, văd că se insistă la frezatul într-o gaură de injector pentru o luuuuungă perioadă de timp. Nu pricepeam ce se întâmplă, n-aveam o treabă cu motoarele, mai ales diesel, habar n-aveam ce înseamnă șaibe de foc sau chiulase.. dar omul insista.
Băga freza, o scotea, o sufla, sufla în gaură, se uita, continua.
La un moment dat a terminat, schimbate toate 6, puse la loc, o probă scurtă, rezultat: suflă.
O rezolvă ei cumva, plătesc, iau mașina și mă grăbesc la urgențe dentare. O măsea de minte mă termina cu zile.
După radiografii și farmacii, în drum spre casă, ieșea fum de sub capotă. Mult. Era trecut de ora 5, nu aveam pe cine suna, am ajuns a doua zi dimineață la ei.
“- Ieșea fum de sub capotă ieri, azi văd doar că scuipă motorină pe la injector.
– Unde iese, că nu iese?!
– Uite, mă, că iese, nu sunt prost, uită-te!
– N-are cum să iasă, freza aia nu ajunge până în capăt!
– Scoate injectorul, bagă freza, marcăm până unde intră, scoatem, băgăm injectorul, marcăm, măsurăm..
[…]”
(dialogul de mai sus e reprodus din memorie, realitatea e mai dură: că aveam motor stricat dinainte, că sunt acel tip de client care își repară motoare pe banii unor service-uri, că i-am prins, că am avut dreptate, că Dorel va fi concediat și pus să plătească reparația motorului, că va lua chiulasa și o va trimite la unul dintre cei trei experți în motoare și dacă se va dovedi că e din vina lui se va repara pe banii lui, dacă e din vina mea voi plăti eu, etc. samd.)
Se vedea clar că freza intra în gaură cu aproximativ juma’ de centimetru față de injector.
Au fost tot felul de conversații în perioada asta: telefon, whatsapp, whatever. Eu umflat și de măsele și de draci, tot rugam doftorul șăf să își facă treaba că nu sunt capabil mental să iau decizii.
Între timp, la recomandarea cumnatului, fusesem pe la RAR să depun o petiție că sunt dus cu fofârlica, la ANPC la fel.
Long story short, am primit un filmuleț pe whatsapp cu motorul care “torcea” frumos, că e reparat.
Am primit o minune de garanție că treaba este bună și pot pleca la drum liniștit:
Cu minunea asta de garanție, am retras plângerea de la ANPC (care o trimiteau către RAR), cea de la RAR (care nu ajunsese la București), pe motiv că doftorii sunt de bună credință și treaba-i bună.
Se făcea că în noaptea lui 3 spre 4 Martie am pornit la drum.
La aproximativ 40 km de casă, Tg. Frumos, benzinărie, opresc să verific antigelul, mă căcam pe mine de frig.. Am luat un bidon de la benzinărie, dau să-l golesc în rezervor, însă toate păreau în regulă.
Am pus problema pe ceva electronice de prin mașină, că poate un restart repară, pornit la drum.
La Războieni, congelat de frig, deschid capota. La lumina unui stâlp de pe marginea străzii se vedea minunea de combustibil care scuipa turbat.
Avariat și pe avarii am ajuns acasă:
Am ajuns din nou la ei, le-am lăsat mașina, după ceva zile am primit minunea de mesaj că nu e de la injectorul cu pricina, că e de la celelalte, să vin să văd, că problema e la motor și nu are sens să tot schimbe șaibe de foc, etc.
Cum nu dădeam de șăfu’, am apelat la avocat.
Am aflat că se știa de petiția la RAR, că are soluția pentru celelalte injectoare (aceeași ca la injectoru’ 6), dar nu o face pentru că prezența cu avocatul confirmă faptul că nu există încredere, mi-a trântit-o frumos ca nu îi place energia mea și că lui îi merge rău cu asemenea energii și m-a invitat afară.
Week-end-ul a trecut, pe platformă spre reprezentanță, ceva timp după primesc răspuns:
– la injectoarele 4 și 5 nu au fost schimbate șaibele de foc (dar în fața ochilor mei au fost schimbate în prima zi toate)
– injectoarele 1, 2 și 3 nu au fost strânse la normă
– la injectorul 6 nu se poate umbla pentru că în loc de șurub de 6 e șurub de 8 (în poza de mai jos 1, 2 și 3 sunt 6 – ăla cu freza, 5 și 4)
I-am rugat pe cei de la reprezentanță să le schimbe pe toate, au schimbat ce au putut: șaibe de foc, oringuri, șuruburi – cu mențiunea că șuruburile de la injectoare sunt de unică folosință și strângerea lor se face cu dinamometru (sau cum s-ar chema). La injectorul 6 nu au schimbat nimic pentru că nu mai corespunde cu ce trebuie să fie, dar pare că nu suflă și treaba pare bună în felul ei, plătit și plecat pe roți spre casă.
Dat fiind faptul că am folosit mașina doar pe aproximativ 4 km de cateva ori pe zi (casă – școală – casă), motorul nu apuca să se încălzească, bateria nu apuca să se încarce, am rămas într-o Duminică la benzinărie fără baterie, la mila unui vecin am pornit motorul, am luat mașina la un drum mai lung să încarc bateria. Nu am reușit să urc dealul de la Bucium că fierbea motorul.
Ușurel am pus antigel, am ajuns acasă.. dar a doua zi la fel: duc copil la școală, mă întorc acasă pe drumul mai lung, fierbe iar.
La ralanti’ am ajuns la reprezentanță, am primit minunea de răspuns că e de dat motorul jos, că costă, că trebuie investigat, că trebuie bani, etc.
Necesar: Demontare de motor pentru constatare. Presiune in vasul de expansiune, Aer pe instalatie, necesar verificare Chiuloase/ garnituri / etc.
Pe platformă, vineri 17, ora 3, la doftor’, le-am citit “verdictul” de la reprezentanță, m-o sucit un sfert de oră pe motiv de încredere, lipsă de încredere, căcat. După sfertu’ academic i-am rugat să îmi dea o “foaie de primire”.. nu mi-o dat pe habar n-am ce motiv (imprimantă), să iau cheile, să revin Luni.
Le-am lăsat cheile, le-am zis că ne vedem Luni.
Nu le-am zis în care Luni.
Dacă și-o făcut un scop în viață să îmi zică că el cu 200 kg forță la piept nu are forță să găurească cu o freză într-o chiulasă de aluminiu și să mă trimită la plimbare pe motiv de energii, le-am lăsat mașina.
De tot.
Nu răspund la telefon, nu merg la avocați, nu la judecători, nu la procurori, nu biserici, nicăieri.
Să facă ce-or vrea cu ea.
Motive:
1. Încredere în sistemul judiciar nu am, motivul fiind cei peste 2 ani de judecată într-un dosar în care nu aveam ce căuta:
https://portal.just.ro/SitePages/cautare.aspx?k=lisneanu%20dumitru-cristian
2. Încredere în RAR și ANPC n-am, mi-o zis-o șăfu’ clar și răspicat că se știe cu ei.
3. Poliții și alte instituții n-am: în Septembrie eram cu juma’ de litru de otravă în mine și restu’ în bidonul cu apă, cu 2 apeluri la 112 pentru rele tratamente – m-am ales cu amendă de 4500 lei.
Lichidul albastru pare a fi spirt (nu e, am mai “gustat” și nu mi-o afectat vederea, rinichii, ficatul și creierul pentru 3 săptămâni).. Eu știam că am apă în acel bidon, după o scurtă dispariție între cele două apeluri la 112, în momentul în care dădeam mâna cu polițiștii – 8 la număr – deja ingurgitasem mult din acel lichid. Asta poate fi începutul unor alte povestioare cu servicii, ochi albaștri și filaje tâmpite. Am încredere în statul român ca în spam-urile cu păcănele.
Long story short: caut sfoară colorată pentru un somn de veci (glumă proastă)
⚖️ Disclaimer (capacitate personală). Acest articol este publicat în capacitatea mea personală, pe site-ul meu personal. Cercetarea, opiniile și concluziile exprimate aici sunt exclusiv ale mele și nu reflectă politicile, pozițiile sau opiniile oficiale ale angajatorului meu, Digital Science, sau ale oricăruia dintre afiliații săi.
Documentele atașate sunt artefacte personale. Subiecții menționați care identifică o eroare factuală sunt încurajați să mă contacteze direct la lisneanucristian@gmail.com pentru corectare. Disclaimer complet →